2018_10_05 Bihor Arieseni Vila Vank

Localizare si acces:

Arieseni, 250 km de la Timisoara, 4h, 30 min

Rute: Timisoara-Arad_Salonta-Beius_Lunca -Arieseni

Timisoara -Deva_Brad-Abrud-Campeni-Arieseni

Obiective turistice

Pestera Ghetarul de la Scarisoara, Cheile Ordancusii, Pestera lui Ionele, Izbucul Tauz, Pestera Ghetarul de la Vartop, Pestera Coiba Mare, Pestera Coiba Mica, Groapa Ruginoasa, Cascada Varciorog, Cheile Galbenei

2018_10_Arieseni_133 — Pestera lui Ionele

Trasee

sambata

Arieseni-Garda de sus_ Cheile Ordancusii – cu masina pana la moara lui Ivan, apoi pe jos 2,5h lejer pana la satul Ghetari la pestera Ghetarul de la Scarisoara si inapoi pe acelasi traseu, 2 h

apoi cu masina pe Valea Garda Seaca pana la Izbucul Tauz, asfalt pana la catun si apoi cam 2 km drum pietruit forestier pana la Izbucul Tauz, 15 min de la drum

duminica

cu masina pana la hotel Four seasons si de aici 35 de minute pana la Groapa Ruginoasa si intoarcere pe sus , 1.5 h pana in celalalt capat al Vartopului

Descriere:

Sambata:

Dimineata ne intampina cu o vreme rece si cu bruma, 0 grade,

dar se anunta frumos si soare asa ca ne imbracam un pic cam gros. Zilele trecute in Timisoara a fost o vreme ca vara si frigul de dimineata ne-a cam speriat. Dar dupa primul urcus aveam sa dam jos cojoacele ca baba Dochia.

Din Arieseni pornim spre Garda. La pod o luam la stanga pe vale spre pestera lui ionele. In curand ajungem la rascrucea unde in stanga e Valea Garda Seaca iar in dreapta Valea Ordancusii. Pornim pe Valea Ordancusii, trecem pe langa pestera Poarta lui Ionele si admiram spectaculoasele chei ale Ordancusii. Drumul e betonat si bun, mai ingust pe alocuri, incape doar o masina, in unele locuri peretii sunt asa de aproape ca apa trece pe sub drumul care este si pod totodata. Si ajungem la Moara lui Ivan unde vom lasa masinile.

O batranica ne priveste cu mirare din usa vechii mori, iar catelul ne latra , avertizandu-ne sa tinem distanta. Lemnele sunt asezate frumos pe prispa gata sa incalzeasca mica casuta. Apa care inainte actiona moara curge acum linistita in spatele casei. Ce simpla si linistita e viata aici.

Pornim pe poteca ce urca in stanga, pe langa semnul linie albastra. Traseul vine din dreapta de la Albac. Admiram de sus mica poiana si culorile toamnei care a ingalbenit copacii. Poteca urca destul de pieptis, dar vreo 25 de minute doar, dupa care ajungem la o poienita care ne indeamna la un popas scurt, insa care s-a dovedit mai lung. Era un covor de branduse gingase, care s-au lasat fotografiate fara sa se rusineze.

Traversam poiana prin dreapta si apoi o luam la stanga pe un drum de pamant. In dreapta se vad casele catunului Hanasesti imprastiate ici colo. Intalnim multe raspantii de drumuri, avem grija la marcaj si tinem partea dreapta la intersectii, ocolind cumva satul prin stanga.

Ajungem la o mica poiana cu niste busteni care ne vor folosi de scaunele la un mic popas.

Apoi ajungem la drumul de asfalt care urca de pe valea Garda Seaca prin catunul Mununa si o luam in dreapta spre satul Ghetari. Drumul pana in sat e presarat cu pensiuni noi, una mai frumoasa ca alta.

In sat, surpriza, suntem aproape doar noi , ceea ce e bine, vara e o inghesuiala ca pe bulevard in oras. Ne indreptam spre pestera si ajungem la fix pentru a intra cu ghidul. Am facut 2 ore de la masini.

Ne intoarcem apoi in satul Ghetari, unde placintele motesti care ne-au facut cu ochiul la dus ne incanta papilele gustative, placinta cu branza, cu gem de afine, siropuri, gemuri si alte suveniruri. Se poate servi si masa la o terasa de langa vechea casa muzeu.

Mai facem un popas de regrupare in poiana cu scaunele si mai unul in poiana cu branduse.

Am facut vreo ora jumate la intoarcere, lejer.

Cand ajung la masina constat ca i-am dat geaca cu cheile lui Vio Potra in sat si n-am cheie de la masina. rezerva ramasese la pensiune in camera. Pornim spre izbucul Tauzului pe valea Garda Seaca.

Trecem de pestera Poarta lui ionele si la intersectie si o luam in dreapta spre Casa de piatra. Pana in Dobresti e asfalt si mai continuam vreo 2 km pe drum forestier pietruit si bun. Lasa masinile pe marginea drumului si coboram spre izbuc, e la vreo 10 minute de drum, lejer de mers, doar la a doua trecere peste apa constatam ca puntea e stricata, a mai ramas doar un trunchi de copac alunecos pe care nu se poate trece. Noroc ca apa e mica si se poate trece pe pietre. Admiram izbucul si peretii verticali ce il strajuiesc. Apa e limpede, nu a plouat de mult si debitul e scazut.

Ajungem la fix la 6 jumate pentru masa de seara.

Seara o incheiem cu un foc de tabara, unde cei ce au putina voce acompaniaza mica boxa din care suna cantecele de munte.

Din cand in cand mai dam o fuga la papanasi si clatite.

Duminica

Zi frumoasa din nou, avem noroc din nou cu vremea, ne propunem Groapa Ruginoasa.

Mergem cu masinile pana la Four Season in Vartop si urcam pe langa apa. Semnul arata 50 de minute, dar in 40 de minute suntem sus. Traseul e refacut cu scari de lemn, balustrade,asa ca prima portiune, ce era alunecoasa se parcurge fara grija. Admiram micul paraias si muschii moi si fragezi.

Admiram munca naturii si muntii care se vad in departare. Daca mergi putin in stanga se vede Piatra Galbenei, Poiana Florilor, o groapa in carte sunt Cheile galbenei,amintire a traseului parcurs cu ani in urma de la Cabana Cetatile Ponorului, unul din cele mai lungi si mai grele, dar si printre cele mai frumoase, nu stiu de ce de la acel traseu , copii au gasit ca mi s-ar potrivi un apelativ micut, Vio „nemilosul”, cu toate ca copii au rezistat eroic unei zile intregi de sus-jos pe poteci, cascade, lanturi,. pietre si toate ingredientele unui traseu de munte. Bine ,cel mai accidentat a iesit Doru de pe acest traseu, dar pana la urma l-am razbit cu totii, cu mic cu mare. 🙂

Este ora 11 , o parte se intorc pe traseul de venire , iar o parte ne hotaram sa facem o mica ocolire pe curba de nivel si sa ne intoarcem la baza partiei vechi.

Portiunea de inceput urmeaza curba de nivel pe un drum forestier marcat cu cruce rosie.